Archive for Mai 2009

Când eram mici, copii naivi eram !

Când eram mic, mama îmi spunea să nu trag niciodată apa la toaletă înainte de a mă ridica pentru că „răcesc la poponeţ”. Şi pentru că mama ştia totul, normal, am crezut-o. Foarte mult timp m-am ferit să trag apa, aşezat pe vasul de toaletă, convins fiind că astfel nu voi fi în pericol de a „răci la poponeţ”.

Pe la 15 ani, fiind într-o zi la toaletă, aşezat, am întins mâna spre lanţ. În clipa în care degetele mele au atins metalul rece, am încremenit de spaimă: aproape că trezisem monstrul poponeţului îngropat în cine ştie ce adâncuri ! :-ss

Atunci, pentru prima dată în viaţa mea, am pus sub semnul întrebării ceea ce-mi spusese mama. Trebuia, o dată pentru totdeauna, să văd cât de vulnerabil îmi era fundul. Am tras apa. Nu s-a întamplat nimic. Nici măcar n-am strănutat. Eram eliberat!

Această păţanie, deşi stupidă, este simbolică.

Copii fiind, am fost învăţaţi multe lucruri greşite care ne-au limitat orizontul şi ne-au făcut vulnerabili. Ni s-a spus ce pot să facă băieţii şi fetiţele; am fost învăţaţi cum trebuie să urîm ţiganii , pentru că atunci când eram mici părinţi ne spuneau „Nu fă aia , că vine ţiganu şi te ia”, vorbe care au implantant în noi frica de ţigani şi tot odată scârba şi de fiecare dată când îi vedem nu ne putem abţine să nu zicem „Tu-vă-n gură de nespălaţi” ; am fost învăţaţi câţi bani sau ce trebuie să ai ca să fii respectabil;

Mintea noastră inocentă a fost burduşită cu judecăţi de valoare , temeri, statistici si asteptări care , ne-au retezat elanul şi ne-au făcut ferfeniţă respectul de sine.

„Nu-ţi croi traiul după prejudecăţi.

Lărgeşte-ţi orizontul pentru a cuprinde tot ceea ce-ţi oferă viaţa'”

StudentFest 2009

Zilele trecute primesc un sms. Dau repede să-l citesc pentru că aşteptam o veste şi ce văd. Una dintre cele mai cool campanii de promovare pentru un eveniment studeţesc.

Acesta sună aşa : „Ile sunt! Studentfest 2009 e cenuşăreasa festivalurilor din primăvară. Aşa că recurge la promo de guerrilla. Dacă ai mesaje mocca în reţea sau în afară, te rog schimbă-mi numele de sus & dă msg mai departe. Studenfest.ro”.  Evident m-am conformat şi am dat şi eu mesajul mai departe 😉

Nu ştiţi despre ce eveniment este vorba ? Eu i-aş zice mai mult „mişcare studenţească” , cu mesaj instigator. Şi asta în sensul bun al cuvântului. Te instigă la cultură , la artă , a spus NU KITSCH-ului acum 18 ani. Doamnelor şi Domnilor ….

StudentFest 2009


Totul a inceput in 1992 de la Punctul 8, pentru ca apoi studentii sa iasa in  Strada si sa spuna Nu kitsch-ului. Asa a fost aratata EstEtica artei  studentesti si festivalul a intrat in Normal, pastrand, totusi, nonconformismul.Cu deviza „decat sarac si bolnav, mai bine bogat si sanatos”, Tineri si nelinistiti, adunati din cele Doua puncte cardinale, studentii, prin arta lor, au facut o 999 Introducere in lumea noua. Stai?!… e firesc ca dupa zece ani, arta tanara sa iasa, din nou, la Supra Fata, pentru ca apoi sa-si regaseasca intimitatea Inside si sa surprinda spiritul timpului.

Zeitgeist… si Dependenta care ne da dreptul sa-ti spunem Esti liber sa faci ce-ti zicem noi! dar sa-ti pastrezi Identitatea, lasand Fluxul cunoasterii sa patrunda in tine. Societatea te-a prins in ritmul ei Sintetic si nu ai mai vazut in jur. Opreste-te si Expira…Inspira putina arta tocmai ca sa realizeri Urma StudentFestului asupra artei din Romania.

Ajuns la cea de-a 18 ediţie anul acesta studentii nu s-au oprit din căuta şi găsi metode inovatoare de promovare. Anul acesta au început cu un buget mic şi sprijin nesemnificativ din partea Consiliului Local Timişoara. I-a oprit asta pe ei ? nu. OSUT , alături de LSFMT au mai demonstrat incă odată că nu există „NU SE POATE!” , susţinându-şi proiectele cu propriul sânge. După ce s-au săturat să protesteze pentru suma nesemnificativă primită de la Consiliu , studentii au luat calea Centrului de Recoltare şi Transfuzie de sânge. Au arătat că au sânge în vene şi că ar face orice pentru tradiţie.

Bravo lor. Personal le urez multă baftă. Anul acesta o să urmăresc şi eu (t)URMA 😉 .

Mai multe detalii puteţi afla urmărind link-ul http://www.studentfest.ro

Scuzoaiele mele

Na mă băieţi şî feti , scuzoaiele mele ca nu am mai scris de multicel , dar mi chielea tari ocupată aste zile. Promit că după ce scap revin în atenţiunea voastră cu o mică surpriză. Voi rămâneţi fideli şi verificaţi că ‘Mnezo ştie când mi se întâmpleşte freo chestiune şî îi musai să scriu. Am acu două dar de care vă povestesc mâni că acu îi deja târziu şi Ene mă caută pe sub pernă. Nu vreau să îmi bat joc de el aşe că mă duc să-l ajut să mă găsească.

😉 Al vostru şi per toujours , EU 😉

Ziua (i)Europei

„Data de 9 mai a fost aleasă ca Zi a Europei de Consiliul European de la Milano, din 1985, apreciindu-se că punctul de pornire al construcţiei Europei unite a fost declaraţia prin care, la 9 mai 1950, Robert Schuman, ministrul de externe al Franţei, a propus Germaniei, dar şi altor state europene, să pună „bazele concrete ale unei federaţii europene indispensabile pentru menţinerea păcii”

O dată cu intrarea Rumanici noastre în (m)UE a devenit se pare şi o tradiţie pentru noi. O sărbătoare ăn plus , un nou prilej de a bea până picăm în cap. Din păcate nu e aşa de tradiţională să o sărbătorim ca 1 Mai-ul nostru Muncitoresc.

Cu toate astea Timişoara este azi în sărbătoare. Dacă nu vedeam azi ceata lu’ Piticot prin oraş cu baloane albastre şi pancarde cu mesaje instigatoare , aş zice eu, nici că ştiam de Ziua (i)Europei. Mă , şi să vezi dragii de ei cum îşi cereau ei alocaţii mai mari şi pace în lume mai ceva ca Miss-ele. Împinşi de la spate ai lu’ piticot strigau cât îi ţineau corzile vocale „(i)Europa …(i)Europa …(i)Europa ! ! !. Păcat de ăia mari care le-au âmplut capu’ cu tot felul de tâmpenii , încât se pare că nici Criză Economică nu mai vor. Mi-am permis să-l întreb pe unu dintre kids-ii cu pancardă, de ce  nu mai vrea el Criză. Ghici ce mi-au răspuns.

A zis mami că nu îmi mai cumpără TIR-ul ( maşinuţa , nu ăla de la puşcă ) , că-i criză şi n-are bani. ” Şi eu care eram ferm convins că aia mici nici nu resimt criza. Nah belea că resimt mai bine ca mine. Mi-e nu-mi trebuie bani de TIR , eu vreau bani de băutură – să torn în mine ca porcu, în timp ce mă uit la Dr. House şi aflu că s-ar putea să mor dacă mai fac alte lucruri. De ţigări nu-mi mai trebuie bani că cică încerc să mă las de viciul ăsta (fără rezultate încă,dar mai am timp să mă mint sigur 🙂 ).

Mai jos aveţi câteva poze cu viitoarea generaţie de instigatori , „micii grevişti”, cum i-am numit eu.

La Multi (h)ANI (i)Europa !!!

Never Conform

Nu am reuşit niciodată să mă împac cu ideea ca unele persoane din jurul meu mă consideră o curvă de om. Marea mea problemă nu a fost legată de atitudinea mea ca om faţă de prieteni sau duşmani, ci de atitudinea mea faţă de persoana pe care o iubesc şi nu am avut niciodată curajul sa i-o spun.

De ce ?

De frică. De teama de a nu o pierde , de a nu o îndepărta de mine într-un moment în care gândul că o văd aproape în fiecare zi mă ajută să mă menţin pe linia de plutire şi la un nivel conştient de umanitate. Ea nu ştie că fără voia ei mă ajută să depăşesc momentele în care alţii ar crede că sunt screwed. Am adoptat o atitudine de retard în faţa ei , o atitudine de om demn de dispreţ de cele mai multe ori doar de dragul de a interacţiona , fie asta şi într-un mod mai neplăcut. Mi-a fost frică să recunosc ca ţin la ea , mi-a fost frică să îmi asum responsabilitatea de a exista doar o singură persoană pentru fiecare şi drept urmare am încercat să-mi concentrez sau să-mi dispersez sentimentele faţă de ea în relaţii care pentru mine nu înseamnă nimic.

Clişee-ul „În toate te văd numai pe tine” , o expresie care nu ar face o fată decât să catalogheze un băiat drept disperat, are totuşi dramul de adevăr care nu poate fi crezut ( riscul de a spune un adevăr şi de a nu te crede nimeni ).

Dar toate astea au un deznodământ , care mie personal mi-a dat satisfacţia de o înţelege pe ea şi de a căuta o modalitate de a scăpa de ideea că nu numărul relaţiilor contează, ci calitatea uneia. Îţi dă mai multă credibilitate.

Cineva îmi spunea că nu am noroc pentru că „Nu ai încercat niciodată în condiţii bune. Nimic ca lumea. Tu cu firea ta rebelă şi nestatornică.”  Da , poate aşa este. Lipsa de stabilitate a relaţiilor pe care o eman , nu mă face util într-o relaţie cu EA. Nu inspir încredere prin numărul relaţiilor pe care le-am avut şi nu dau impresia de fidelitate.  Nu am dat impresia, dar e singura căreia i-am fost fidel.  Impresia de infidelitate care se pare că o lăsam de înţeles de la sine , mă făcea să par un mincinos. I-am jurat că n-o să o mint şi m-am ţinut de cuvânt. Partea în care am greşit a fost când mi-am demonstrat-o doar mie. EA trebuia să cea căreia trebuia să-i demonstrez. Nu am sperat decât să reuşesc să găsesc un moment în care ea să stea să mă asculte până la sfârşit. Încă aştept acel moment , dar când acel moment va veni mai rămâne şi domnstrarea credibilităţii.

Ce am mai învăţat ?

Am mai învăţat că nu trebuie sa faci lucruri majore , ba chiar din contră…trebuie să te prinzi de cele mai mici lucruri care aparent par nesemnificative. Azi am făcut lucrul acesta fără să îmi dau seama şi am avut o surpriză plăcută. Dacă aş reuşi să îi demonstrez că merit , dacă aş reusi să o fac să mă înţeleagă. Şi dacă îmi aduc aminte de trecut , a fost totul frumos până când … până când ce s-a întamplat.

Dar o să fac tot ce îmi stă în putinţă , o să-i demonstrez , o să îi arăt că merit , o să îi arăt că o iubesc (şi cine ştie , poate o să depăşesc şi frica de a-i zice) … dar cu toate astea , oare o să aibă răbdare să mă asculte şi să mă creadă. O vreau alături de mine. Nu mă pot gândi la altceva.

„O văd şi azi,

O văd şi mâine,

Dorinţa-i tot mai mare,

S-o ţin în braţe,

Să-i sărut ochii,

Să fiu de ea în stare.”

Nu îmi rămâne decât să nu mai aştept nici un moment. Viaţa e plină de riscuri.  Râzând, risc să par nebun, plângând risc să par sentimental, arătându-mi sentimentele, risc să ma arăt pe mine însumi, sperând risc să disper , încercând măcar, risc să dau greş. Dar dacă nu risc nimic ? Dacă nu risc nimic , nu FAC nimic , nu AM nimic ,  SUNT un nimic.

Aleg să risc.

Poezie retrospectivă

Am ăncercat să fac o poezie dintr-un gând retrospectiv. Nu sunt eu cel mai mare poet şi poate poezia pare prea „dulce” , dar cine ştie ce-mi rezervă viitorul.

Hăăăăcccc Ptiuuu , să nu mă deochiaţi.

Privesc agale spre o amintire ce ma-ncanta

Si stiu ca prea curand va fi uitata

Caci sa traiesca-o astfel suferinta

Inima nu mi-a fost data.


Dar iti multumesc , tu ochii mi-ai deschis

Si am vazut ce-nseamna sa fi om meschin

Caci flacara din suflet tu ai stins

Fara sa crezi ca poate va fi chin.

Şi ca orice poet care se respectă trebuia să-mi trag şi un pseudonim. Milu Verdea. Nu mă întrebaţi de unde mi-a venit că nici să dea dracii în mine nu vă spun. Nu de alta , dar i have no fucking (bad word :D) clue :->