Când eram mici, copii naivi eram !

Când eram mic, mama îmi spunea să nu trag niciodată apa la toaletă înainte de a mă ridica pentru că „răcesc la poponeţ”. Şi pentru că mama ştia totul, normal, am crezut-o. Foarte mult timp m-am ferit să trag apa, aşezat pe vasul de toaletă, convins fiind că astfel nu voi fi în pericol de a „răci la poponeţ”.

Pe la 15 ani, fiind într-o zi la toaletă, aşezat, am întins mâna spre lanţ. În clipa în care degetele mele au atins metalul rece, am încremenit de spaimă: aproape că trezisem monstrul poponeţului îngropat în cine ştie ce adâncuri ! :-ss

Atunci, pentru prima dată în viaţa mea, am pus sub semnul întrebării ceea ce-mi spusese mama. Trebuia, o dată pentru totdeauna, să văd cât de vulnerabil îmi era fundul. Am tras apa. Nu s-a întamplat nimic. Nici măcar n-am strănutat. Eram eliberat!

Această păţanie, deşi stupidă, este simbolică.

Copii fiind, am fost învăţaţi multe lucruri greşite care ne-au limitat orizontul şi ne-au făcut vulnerabili. Ni s-a spus ce pot să facă băieţii şi fetiţele; am fost învăţaţi cum trebuie să urîm ţiganii , pentru că atunci când eram mici părinţi ne spuneau „Nu fă aia , că vine ţiganu şi te ia”, vorbe care au implantant în noi frica de ţigani şi tot odată scârba şi de fiecare dată când îi vedem nu ne putem abţine să nu zicem „Tu-vă-n gură de nespălaţi” ; am fost învăţaţi câţi bani sau ce trebuie să ai ca să fii respectabil;

Mintea noastră inocentă a fost burduşită cu judecăţi de valoare , temeri, statistici si asteptări care , ne-au retezat elanul şi ne-au făcut ferfeniţă respectul de sine.

„Nu-ţi croi traiul după prejudecăţi.

Lărgeşte-ţi orizontul pentru a cuprinde tot ceea ce-ţi oferă viaţa'”

Anunțuri

7 responses to this post.

  1. Posted by anytta on Mai 19, 2009 at 11:30 am

    esti incurabil…dar esti bine asa..imi place ca poti spune lucrurilor pe nume fara a te gandi ca altii ca” nu e frumos”.Multi nu pun accent pe lucrurile marunte care dau culoare vietii,care ne ajuta sa ne dezvoltam incredere in noi,curajul,sa ne dezvoltam noi ca persoane si asta e trist…imi place ca vezi esenta in lucrurile aparent lipsite de importanta…

    Răspunde

  2. Posted by vladdracu on Mai 19, 2009 at 11:44 am

    Mintea noastră inocentă a fost burduşită cu judecăţi de valoare , temeri, statistici si asteptări care , ne-au retezat elanul şi ne-au făcut ferfeniţă respectul de sine.

    wooooooooow. frate trebuie sa inveti sa iei asupra ta ceea ce tu spui, iar acum ai spun o tona de tampenii. no ofense.(ultima fraza, si e si gresita ortografic vorbind). Sper sa nu fii copilas si sa stii sa accepti critici. pentru ca sa accepti laude sunt sigur ca stii. ceau

    Răspunde

    • Posted by mamadolores on Mai 21, 2009 at 5:01 pm

      Ce zice Milotin e, din pacate, total adevarat. Toate alea sunt stereotipuri care caracterizeaza un anumit grup social. Majoritatea copiilor se formeaza pornind de la prejudecatile parintilor pe care nu au instrumente si nici dorinta sa le respinga, fiindca sunt modelele lor. Mai tarziu, cand copiii devin puberi, adolescenti, tineri etc, daca au norocul sa-si dea seama ca refuza, de fapt, mimetismul din copilarie, se trezesc ca trebuie sa-si restructureze intreg sistemul cognitiv. Ma bucur mult ca Milotin a identificat toate deficientele astea si sper sa aiba si puterea sa le repare, cat mai are timp.

      Răspunde

  3. Ştiu să accept criticile. Chiar mă bucur când le primesc.
    Am luat asupra mea tot ceea ce am spus. Ştiu cum este pentru că şi respectul meu de sine este ferfeniţă în momentul de faţă. Mă chinui din răsputeri să-l refac.

    Răspunde

  4. Posted by Mik on Mai 20, 2009 at 4:30 pm

    ,,Copii fiind, am fost învăţaţi multe lucruri greşite care ne-au limitat orizontul şi ne-au făcut vulnerabili. Ni s-a spus ce pot să facă băieţii şi fetiţele; am fost învăţaţi cum trebuie să urîm ţiganii , pentru că atunci când eram mici părinţi ne spuneau “Nu fă aia , că vine ţiganu şi te ia”, vorbe care au implantant în noi frica de ţigani şi tot odată scârba şi de fiecare dată când îi vedem nu ne putem abţine să nu zicem “Tu-vă-n gură de nespălaţi” ; am fost învăţaţi câţi bani sau ce trebuie să ai ca să fii respectabil;”

    Eu nu asa am fost invatata 😛 ….

    Răspunde

  5. Păi dacă tu zici că nu aşa ai fost învăţată atunci cum ? Ah am uitat :)) tu nu poţi trage apa 😛 😀

    Răspunde

  6. Da Doro , aşa este. Ce vreau să completez este faptul că eu consider acţiunile acestea drept metode de manipulare voită sau nevoită. În încercarea de a fi un părinte bun , ai noştri ne induc ca întro stare de hipnoză. Nu ne dăm seama pentru că ne lucrează doar subconştientul care acumulează informaţie. E ca un un balon care se umple şi până la urmă face poc.

    Am un amic în Timişoara căruia tatăl său îi spunea mereu, când era copil „Mă omori cu zile!”. Când taică-suu a murit , în urma unui infarct, băiatul a făcut o depresie puternică şi a rămas convins că el este singurul vinovat. Abia a scăpat de depresie cu ajutorul psihologului. De ce punctez lucrul acesta ? pentru simplu fapt că demonstrează cât de uşor putem fi manipulaţi atunci când suntem copii.

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: