Glasul roţilor de tren

Ieri într-o criză acută de plictiseală m-am hotărât să plec cât mi-oi vedea cu ochii. Dar nu cu ochii mei, cu ochii bozonarului, care lately a fost puţin cam în faliment. Şi unde mi-a ajuns bozonarul ? Acasă. De putoare ce sunt m-am trezit abia pe la 12 după-masa, asta pentru că toată noaptea am jucat table cu Buzilă de l-am bătut până s-a enervat. Recunosc ca mi-am luat-o şi eu puţin dar nu îndeajuns cât să nu mai vreau să mai joc.
Ăsta a mers pe mâna vinului. O fi zis ca dacă mă îmbată nu mai ştiu să joc , dar aşa se învârtea al zar de numa.

Nah , şi cum m-am trezit eu la 12, mă uit să văd la cât am primul tren spre mirobolantul San Severino , oraşul meu de baştină. La ora 13:03 ? Nici o şansă , doar ce m-am trezit şi târâi curu după mine ca o maimuţă cu mâncărici în cur, deci mă uit după următorul. Ora 14:03 ?! Bă aştia au pus tren din oră în oră ? Vor cu orice preţ să trimită toţi oltenii în Oltenia mamii lor ? :))
Şi mă gândesc ca e rezonabil. Două ore în care să mă pregătesc, să iau ceva bagaje să mai las şi acasă şi o iau la picior spre gară cu 9 lei în buzunar. Pe drum mă gândesc ce fac eu acasă , de ce mă duc, pe cine sun prima dată sau dacă să-i anunţ pe ai mei că viu.
Ajung în gară şi tanti de la ghişeu mă loveşte unde mă durea mai tare.
Fond : 9 lei , Preţ bilet : 10.20 lei. Na că mi-a tras-o de data asta. Acu dăi şi caută vreun cunoscut prin gară, poate poate reuşesc să strâng de bilet, iar în urmatoarele 5 minute s-a umplut gara de olteni, de stăteam şi mă întrebam dacă nu cumva am intrat intr-o gaură neagră şi a trecut timpul mai repede, de am ajuns şi acasă.
Fac rost de 10.20 , iau bilet, mă urc în tren, îmi bag căştile în urechi şi dau play la ceva folk. Răsună urechile şi dansează inima în mine. Mă plictisesc şi dau să mai citesc câteva capitole din cartea pe care încă nu am reuşit să o înţeleg. Aţipesc, şi mă trezeşte naşu ca de fiecare dată. Sar ca ars că cine ştie cine intră şi poate rămân iar fără bagaje (no offence dar m-am ars de 3 ori până acum şi am tot dreptul să nu simt o durere inghinală când cineva deschide uşa compartimentului.) Dau beletul, dau cu înjurătura în când („Tu’ţi pe mă-ta în cur de naş nespălat că mi-ai împuţit sălaşu’! ” – şi chiar puţea ).
Rămân trez cu geamurile deschise să iasă putoarea. Ca să nu mi se facă rău scot capul pe geam şi brusc parcă paralizez. Încerc să urmăresc fiecare copac ce trece pe langă mine , parcă cu viteza de luminii şi încep să ameţesc. Închid ochii , las vântul să îmi dea în faţă şi ascult.

Glasul roţilor de tren care trosnesc sub mine , imaginaţia începe să îmi joace feste şi o văd pe una goală puşcă alergând după tren fluturând o pereche de bikini în loc de batistă. Încep să zâmbesc ca un pervers, dar nu durează prea mult că o muscă, ce-şi cauta adăpostul la mine în măsele, îmi spulberă visul urmată de o creagă ce-mi izbeşte orbeşte una peste ochi. Trenul mă poartă pe un drum ce nu l-am mai bătut de mult şi de care încerc să îmi dau seama dacă îmi era dor. Cu fiecare kilometru parcurs emoţiile revederii prietenilor de acasă parcă năpădesc pe mine tot mai tare. Mă adun , oftez , intru înapoi în compartiment şi cand pe gânduri.
Ajung la Orşova , mă dau jos să fumez o ţigară. Linişte morbidă. Un căţel aleargă o găină. Găina se plictiseşte să fugă de căţel, se opreşte şi asteaptă până sărăcuţul se apropie şi … POOOOCCC!!! îi fute un cioc în cap. Căţelul se ascunde şi se lasă iar liniştea. Savurez ultimul fum de ţigară şi eu sunt tot pe gânduri.
Ajung într-un final în Severin. Mă duc la mătuşă-mea să îmi las bagajele şi după pupăturile şi salutările de rigoare plec să-mi văd my buddies. Ajung în King, şi desi nu mai este cum era înainte, am avut parte de câţiva dintre vechii prieteni de acasă.
A fost o seară scură din păcate.

Anunțuri

3 responses to this post.

  1. Te provoc la o tură de table în octombrie…see what you got 😛

    Răspunde

    • well of course. Sunt sigur ca te-ai laudat degeaba pana acum 🙂 Abia astept sa pot sa strig in gura mare ” Sunt cel mai tare din parcare… am batut dementa la table ” 😉

      Răspunde

  2. Uită-te mai bine şi observă că nu m-am lăudat, nu am făcut absolut nicio remarcă legată de priceperea mea 😛 Era doar o provocare 🙂

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: