Not feel like in the mood !!!

De ce ceva zile încoa , câţiva prieteni mă tot întreabă de ce nu mai scriu pe blog.
Nu ştiu ce să le zic ! Că nu mai am frustrări , că am mai făcut nimic şi nu mai am ce povesti, că m-am plictisit să scriu pe blog ?

Well no… I just not feel like in the mood to write.
Zilele astea au fost destul de aiurea pentru mine. Deşi am făcut multe lucruci pentru care îmi vine să sar în sus de bucurie sau s-au întâmplat chestii plictisitoare, nu mă simt în stare să scriu despre ele pentru simplu fapt că mă simt aiurea. Mama se simte rău, zilele în facultate îmi sunt numărate, mă cert cu prietenii, nu mă simt capabil să duc un lucru la bun sfârşit şi mai presus de toate i feel lonely.

Da sunt iar într-o pasă proastă. Dar ăsta nu e neapărat un lucru rău. Pentru că de fiecare dată când mă simt ca dracu, ajung să reflectez asupra vieţii mele de căcat. Nu e ca şi cum mi-aş plânge de milă.

Zilele astea un fost bun prieten mi-a zis că eu toată viaţa am fost un milog. Şi că probabil aşa o să rămân şi de acum încolo. Am profitat destul de mult de pe urma atitudinii ăsteia şi nu mi-au făcut bine. Drept dovadă, încep să îmi îndepărtez prietenii şi pe cei care aveau încredere în mine.
Într-un moment de egoism, ce mi-a scăpat fără să vreau mi-am zis: „Hell with them. Prietenii vin şi pleacă. Dacă îi pierd pe ei , alţii noi în schimb o să îmi fac.”
Dar nu e chiar aşa uşor. Pentru că una e să pierzi prieteni şi alta e să pierzi prieteni adevăraţi.

„Care e diferenţa dintre un prieten şi un prieten adevărat ?„, poate vă întrebaţi. Am făcut o mică comparaţie şi a iesit asta :

PRIETENII : Niciodată nu-ţi cer de măncare.
PRIETENII ADEVĂRAŢI: Din cauza lor nu mai ai mancare.

PRIETENII : Se adresează parinţilor tăi cu D-l/D-na
PRIETENII ADEVĂRAŢI: Se adresează parinţilor tăi cu TATA/MAMA

PRIETENII : Te vor scoate dintr-o belea si-ţi vor spune cu ce-ai greşit.
PRIETENII ADEVĂRAŢI: Se vor aseza lângă tine spunând „Futu-m-aş în gură … ce-am belit-o … da’ măcar a fost marfă :D!”

PRIETENII : Nu te-au văzut niciodată plângand.
PRIETENII ADEVĂRAŢI: Plâng alături de tine.

PRIETENII : Iţi împrumută chestii pentru câteva zile ca mai apoi sa ţi le dea/ceară înapoi.
PRIETENII ADEVĂRAŢI: Iţi ţin lucrurile atât de mult încât uită că erau ale tale/ Le ţi lucrurile atât de mult încât se fac că uită că sunt la tine.

PRIETENII : Cunosc cateva lucruri despre tine.
PRIETENII ADEVĂRAŢI: Ar putea sa scrie o carte despre tine numai cu citatele tale.

PRIETENII : Te vor lăsa în urmă dacă aşa a făcut şi restu lumii.
PRIETENII ADEVĂRAŢI: Vor lua tot restul lumii la capace pentru că te-a lăsat în urmă.

PRIETENII : Vor sta la uşa de la intrare.
PRIETENII ADEVĂRAŢI: Intră direct în casă şi spun „AM AJUNS ACASĂ!”

PRIETENII : Sunt pentru o periodă.
PRIETENII ADEVĂRAŢI: Sunt pe viaţă.

PRIETENII : Iţi vor lua băutura de la nas când vor crede că ai baut destul.
PRIETENII ADEVĂRAŢI: Se vor uita la tine cum te impiedici şi cazi peste scaune şi mese şi vor spune „Termină-ţi băi ce-ai de băut, ştii că nu-i frumos să irosim alcoolu’.”

PRIETENII : Te vor bârfi celor care te bârfesc pe tine.
PRIETENII ADEVĂRAŢI: Le vor rupe muia.

Şi pentru că sunt mai direct de felul meu o să dau şi câte un exemplu din fiecare.
PRIETEN : Roxana ( colegă la facultă )
PRIETEN ADEVĂRAT : Jerry ( fost-cel mai bun prieten ever )
De ce „fost” ? Pentru că we’re done. Am avut o mică ceartă, iniţial nesemnificativă care s-a încheiat scurt : „Beşi în pula mea mea! IGNORE!”

Vedeţi cât de simplu e ?
Aveţi voi altă părere ?