La scăldat

Afară treijde grade la umbră. Cald de-mi transpiră boaşele, stau plictisit în camera de cămin blegit în pat de parcă m-aş fi băşit şi din cauza mirosului nu mă mai pot ridica.
Şi totuşi îmi bese ceva până la urmă. Mintea. Şi ce bese săraca ? Hai la baltă.
Îmi iau neşte precini şi demarăm în trombă cu bestia galbenă , a Lupului . O să pun o poză cu ea imediat ce am una.
Deci am fost la Timiş şi ne-am scăldat şi am făcut castele în năsîp, până m-am plictisit şi am început să torn apă pe ele , pentru că mi se părea al dracului de amuzant cum ceilalţi încercau să se ţină la nisip să nu se ducă. E ca şi cum ai încerca să ţii un pumn de apă într-o palmă deschisă.

După ce mi-am luat bătaie original la Cruce , m-am gândit că ar fi frumos să mă răzbun.
Da ce ? Eu nu admit să fiu singurul înfrânt. M-am tras uşor pe cur că doamne ce m-am plictisit şi că mă duc să mă plimb pe plaja mea imaginară şi m-am dus la boutic-ul de acolo să iau un bidon de 5 kile să-mi pregătesc planul de răzbunare.

Pentru că să torn pe ei apă în timp ce erau întinşi cu burta în sus la soare nu mi s-a părut destul de amuzant încât să îi enerveze , mi-o şoptit drăcuşorul „Îngropă-i…”, şi cam atât că picat de pe umăr, dracu să te ia de drac prost. Nu mi-a rămas decât să interpretez ce o fii vrând să spună. Cu bidonu plin de apă în mână , mă uit la ei , mă uit la bestia galbenă a lupului, mă uit iar la ei, mă uit la roţile bestiei, mă uit la Lup , mă uit iar la roţi şi în sinea mea îmi zic „Tre spălate , clar … aha ! I’m not gonna let the car be dirty nici măcar o secundă! ” şi trec la treabă.
Apuc să torn câte 2 bidoane la fiecare roată, înainte de a mă vedea Lupul şi a mă lua la fugă cu ranga (care era de fapt o rănguţă mică mică, cât o puţă de furnică). Să vezi acolo jaloane printre PET-uri şi tampoane şi alte chestii de uz casnic, cum mă împiedic şi pic în nas. Aş zice că am avut noroc, luând în considerare că Lupul se opreşte şi începe să îmi spună printre hohote „Aşa îţi trebe dacă te mâncă în cur!”. Scuipând tona de nisip afară, îl privesc diabolic „botezându-l” în gând cum ştiu eu mai frumos şi pe sub mustăţi îi zic „Las că vedem noi cine râde la urmă…o să râd mai bine.”
Vine vremea sa plecăm, că nu mai era fun de loc. Fetele cu ţîţe plecaseră, spectatorii nu mai erau interesaţi de noi de când am terminat cu castelele, soare nu mai era şi ne hotărâm să o luăm la picior. La picior … da da da :))) am zis eu că o să râd mai bine, că o să râd la urmă şi aşa e proverbul. Nah Lupule , scoate maşina din nisip dacă mai poţi. Aşa frumos ii se roteau în gol roţile bestiei şi cu fiecare centimetru avansat , intre vreo 5 în nisip. Cu chiu cu vai , împingând toţi la bestie am reuşit să o scoatem întrun final de acolo. Eu încă nu mă oprisem din râs, eram acompaniat şi de spectatorii care mai devreme ne părăsiseră.
Lupul negru de supărare îndruga ceva pe acolo de morţi şi dumnezăi , da cine l-o băgat în seamă.

În concluzie , am fost la baltă , m-am scăldat , am învăţat parţial pe lupoaică să înoate , am făcut castele dă năsîp , am păpat nâsîp , am îngroăpat bestia ( Credeam ca i-a venit vremea de 😀 )… una peste alta i had fun :).

P.S. : I need a photo camera, btw 😀 donează careva ?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: