Archive for Octombrie 2009

Seri Albastre In Memoriam Pavarotti

7917_149124078043_715358043_2624919_5777548_nPe 12 octombrie 2009, Luciano Pavarotti ar fi împlinit 74 de ani. Deşi au trecut doar 2 ani de la moartea sa şi 10 ani de la vizita sa în Piaţa Constituţiei, în ziua eclipsei solare, tenorul italian a fost uitat de publicul român. Instituţiile culturale nu i-au mai acordat atenţie de la trecerea în nefiinţă.

Fără a pune asemenea atitudine pe seama recentelor diferende italo-române, un grup de tineri din Sfântu Gheorghe, Covasna, a decis să-l omagieze pe regretatul tenor aşa cum se cuvine.

Proaspeţii absolvenţi ai Şcolii de Toamnă „Seri Albastre”, elevii sopranei Felicia Filip, ai fagotistului Miltiade Nenoiu şi ai regizorului Cristian Mihăilescu, se vor afla pe scena Tinerimii Române (vis-a-vis de Teatrul Bulandra), miercuri, 14 octombrie, începând cu ora 19.00. Intrarea este liberă.

Cu această ocazie, Serile Albastre ajung şi în Bucureşti, în deschiderea celei de-a treia stagiuni de concerte. Programul funcţionează din septembrie 2008, fiind organizat de Asociaţia de Tineret “Ecou”, exclusiv pentru comunitatea multiculturală din Sfântu Gheorghe, oraş în care nu există nici operă, nici filarmonică. Pe parcursul celor două stagiuni Seri Albastre, artişti instrumentali şi vocali precum sunt tenorul Balint Jozsef, soprana Cristina Maria Olteanu, pianistul Ambrus Sandor, violonistul Fazakas Csaba, chitariştii Gerard Epure şi Balint Laszlo, violoncelistul Florin Craiu, flautistul Papp Csongor şi artistul plastic Jasko Peter au fost prezentaţi publicului spectator prin intermediul unor recitaluri şi expoziţii realizate lunar, dar şi în mediul online, odată cu crearea site-ului proiectului, www.serialbastre.ro, precum şi a blogurilor personalizate pentru fiecare artist.

Anunțuri

Alcoolul nu te strică , te ajută…

Miercuri seara iar am făcut-o de-o oaie, da de data asta a fost de aia mare şi creaţă, mioriţă bucălai de care are Jiji sus la stână de se întreţine iernile cu ea.
Şi care va să zică iar am turnat în mine ca prostu’ fără să’mi dau seama, că doar trebuia să beşteluiesc bine creierii ( că eu are mai mulţi mărunţi şi nu unu mare ca tot omu ) mei uscaţi. Nu ştiu dacă am băut de fericire sau de nervi,însă din câte mi-au povestit guşterii că m-am alcoolizat bine.

Dar să-ncepem cu-nceputul. Ajung în No Name , care este clubul meu de suflăt şi văz un pâlc de pipălşi cunoscuţi şi necunoscuţi, pe care oricum i-am cunoscut şi i-am şi uitat până am plecat. Era rost de distracţie ca de fiecare dată, numa că de data asta am zis că înainte să analizez situaţiunea.
Aham ! Cârd de rândunele la doişpe ă’clock în orice poziţie m-aş fi uitat, cireadă de gujbeţi roiau în jurul lor. Eu cu ai mei , ei cu ai lor şi cu ai mei. Şi dau de prima sticlă de bere. Nu m-am putut abţine să nu dau curs pariului de a o da peste cap într-un minut. Am acceptat deşi ştiam că nu o să continuăm bine :d

Purced spre a doua şi a 3-a bere şi pentru că deja mă simţeam de parcă aş fi băut apă , m-am înfipt în sticla de uişchi din care am început să sug ca la ţâţa mamii. Şi fu bun pană nu-mi mai amintesc. Dar pentru asta îs buni prietenii , să-ţi aducă aminte a doua zi.

Lumea spune că prin cameră ba am început să fac pe Tarzan şi să mă învârt cu camera, ba că mă credeam Mirciulică Badea şi încercam să fac şpagatu pe doua scaune, că mă apucasem să dau ordine la portarii de prin Complex, ba că câte şi mai câte. Eu baiat cu bun simţ nu am recunoscut nimic, ţinând morţiş să demonstrez că nu sunt un depravat. Dar am putut, vă întrebaţi ? Normal că nu.

Un lucru bun însă mi-am dat seama. Alcoolul nu te strică , te ajută… Adică te face mai deştept.
Ştiu că dacă te alcoolizezi cu cantităţi industriale, alcool devine un fel de Jack the Ripper şi îţi omoară celulele creierului, începând cu alea mai leneşe şi mai miserupiste… şi dacă le omoară pe alea leneşe întai rămân alea cu caracter, celulele dăştepte din creier. De aia probabil cineva mi-a dat un sfat: „Când te apuci să bei, în momentul în care crezi că eşti mai deştept ca alţii şi filosofezi de zor, e semn că trebuie să te opreşti din băut”. Trebuie să mă opresc pentru că înseamnă că celulele leneşe au murit şi amu am mintea mai sprintenă si mai mare.

Deci se recomandă consumul regulat de alcool în cantităţi industriale. Beţi copii ca să vă faceţi deştepţi

Ce este de fapt femeia … ?

Dacă până acum m-am bazat pe specule acum sunt sigur ca nu sunt singurul care crede femeia este cea mai neînţelesă fiinţă de pe Pământ.
Chinuie-te să înţelegi una şi poţi considera că ai trăit degeaba. Ai făcut un lucru inutil, ai făcut un lucru pe care nimeni nu l-a reuşit până acum.

Ce ? Te crezi bărbatul cu două perechi de coaie ? Ei află că nu eşti. Eşti acelaşi simplu obiect, manipulat (sau în cazul ăsta „manipizdit”). Nu o să ajungem niciodată să ne recăpătăm puterea ce o aveam acum câteva mii sau milioane de ani, back to the caves, momentul în care ne-am pierdut demnitatea de bărbaţi. Şi cum s-a întâmplat asta ? Exact cum zice la un moment dat, într-un stand-up Teo de la Cafe Deko.

Într-o zi când toţi bărbaţii erau la vânătoare , femeile s-au strâns în peşteră şi au decis să nu ne mai ofere plăcerile carnale fără a le da ceva în schimb. Şi aşa s-au născut femeile materialiste.

Eu n-am nevoie de o astfel de femeie , deşi de multe ori mi-am simţit unele foste prietene foarte posesive. Mă simţeam ca un câine care le mănâncă din palmă, doar în speranţa că poate în seara respectivă voi primi carnea caldă, mult râvnită.

Dar mari filosofi ai lumii nu au stat degeaba. Au mâncat cât au mâncat din palmele fumeilor şi apoi le-a beşit mintea cate-o axiomă care sună cam aşa:

Femeia e forţa motrice a vieţii. Dar bărbatul este cheia de contact. (Valeriu Butulescu)
Femeia este muzică rătăcită în carne. (Emil Cioran)
Femeia e o suprafaţă care simulează adâncimea. (Friedrich Nietzsche)
Femeia este o mâncare pentru zei, gătită de diavoli. (William Shakespeare)
Femeile sunt creaturi menite să fie iubite, nu înţelese. (Oscar Wilde)
Femeia este capodopera lui Dumnezeu; mai ales când îl are pe dracul în ea. (Alphonse Allais)
Femeia este o fecioară… alternativă. (Costel Zăgan)
Femeia este un cadou care te alege. (Georges Brassens)
Femeia-i un zar. (Aurel Dumitraşcu)
Femeia este o hoaţă, o speculantă, un parazit. (Giovanni Papini)
Femeia este un animal cu păr lung şi idei scurte. (Arthur Schopenhauer)
Femeia este două mâini lucrătoare şi o maşină de făcut copii. (George Călinescu)

Bravo băieţi. Şi ca să ne ajutăm puţin sa ne creeam un stereotip al femei perfecte , vă invit să asculaţi melodia următoare ( ignoraţi videoclipul, nu am găsit variantă mai bună a melodiei 🙂 ). Enjoy şi numai bine.

P.S. : Fetelor , încercaţi să înţelegeţi că nu sunt misogin. Eu vă iubesc pe toate 😉
P.S.1 : Vreau şi păreri din partea ambelor sexe 😀

Prostia-i omenească, dar impardonabilă

În fiecare zi mă lovesc de din ce în ce mai mult proşti , nesimţiţi, oameni al căror nivel de dispreţ începe să mă dezguste. Credeam la început că eu mi’s de vină şi că tot ce mi se întamplă este rezultatul direct al lipsei mele de miserupism în unele situaţii. Când te interesează prea mult, eşti prost. Când nu te interesează deloc eşti ăla care are un cuvânt de spus. Cam de genul ăsta de oameni am parte în ultimul timp.
Păi vine odată unu la mine (unu din ăia buni , nu proşti, şi-mi zice :

– Bă Alexe, zice el, da tu eşti prost rău !
– Mi s-a mai zis, zic eu rânjind, da tu de ce zici ?
– Nu ştiu bă, zice el, pentru că îţi baţi capul cu oameni proşti !
– Las mă, că de amu’ ‘nainte, zic eu, îmi pun o tinichea pe cap să nu fac rană !

Că mare dreptate avu’ bunică-miu când îmi zise că „Pe prostul care nu-l laşi să moară de ciudă, nu te lasă să trăieşti fără bătăi de cap”. Api dacă tot vreţi voi să da-ţi lecţii de viaţă, nu mai bine vă cârdăşiţi voi să-mi desenaţi o hartă fără legendă, să mă pot împiedica în voia sorţii ? Până atunci vă scriu de la mine cuvântare idiotologică, sub formă de poezie prostulatică, câteva ifose :

In jurul meu roieste numai ura
Parsivitate , nesimtire si dispret
Ca uni nu-si pot slobozi din gura
Decat cuvinte rasarite din cotet

Priviti-va in ochi si lacrimati in gand
Caci nu lasati decat prostia sa se vada
Cand incercati c-un gest putin boland
Sa tineti strans din mana painea sa nu cada.

Mijiti in intunericul din cerebel
Si nu gasiti reflexia pe care
De obicei mergeati ca un tembel
Ce nu cunoaste decat abnegare

Visati ca-n jurul vostru totul e placut
Uitati sa mai deschideti ochii
Nu dati valoare raului facut
Si bateti fara nesimtire campii

To be continue….

Solidaritate ‘tu-mi capu’ meu

Încep a mă simte prost faţă de acei constanţi 10 pipălşi care îmi vizitează blogul meu de raha în fiecare zi. Şi mă simţesc prost pentru că intră şi n-au ce citi :(.

Dar în spirit de solidaritate o să scriu măcar un articol în fiecare zi. Probabil o să fie unul nesemnificativ, prost scris (ca toate celălalte articole ale mele)

Nu am timp fraţilor, chiar nu am timp :(.