Archive for the ‘ganduri’ Category

O revenire sau mai bine stau in banca mea… ?

Puţini sunt cei care mi-au cerut în ultimul timp să mai scriu din când în când câte un post, pentru ca s-au săturat să citească over and over aceleasi post-uri.

Să vedem ce spun şi sondajele.

Ascultaţi aici până vă hotărâţi 😛

Ce este de fapt femeia … ?

Dacă până acum m-am bazat pe specule acum sunt sigur ca nu sunt singurul care crede femeia este cea mai neînţelesă fiinţă de pe Pământ.
Chinuie-te să înţelegi una şi poţi considera că ai trăit degeaba. Ai făcut un lucru inutil, ai făcut un lucru pe care nimeni nu l-a reuşit până acum.

Ce ? Te crezi bărbatul cu două perechi de coaie ? Ei află că nu eşti. Eşti acelaşi simplu obiect, manipulat (sau în cazul ăsta „manipizdit”). Nu o să ajungem niciodată să ne recăpătăm puterea ce o aveam acum câteva mii sau milioane de ani, back to the caves, momentul în care ne-am pierdut demnitatea de bărbaţi. Şi cum s-a întâmplat asta ? Exact cum zice la un moment dat, într-un stand-up Teo de la Cafe Deko.

Într-o zi când toţi bărbaţii erau la vânătoare , femeile s-au strâns în peşteră şi au decis să nu ne mai ofere plăcerile carnale fără a le da ceva în schimb. Şi aşa s-au născut femeile materialiste.

Eu n-am nevoie de o astfel de femeie , deşi de multe ori mi-am simţit unele foste prietene foarte posesive. Mă simţeam ca un câine care le mănâncă din palmă, doar în speranţa că poate în seara respectivă voi primi carnea caldă, mult râvnită.

Dar mari filosofi ai lumii nu au stat degeaba. Au mâncat cât au mâncat din palmele fumeilor şi apoi le-a beşit mintea cate-o axiomă care sună cam aşa:

Femeia e forţa motrice a vieţii. Dar bărbatul este cheia de contact. (Valeriu Butulescu)
Femeia este muzică rătăcită în carne. (Emil Cioran)
Femeia e o suprafaţă care simulează adâncimea. (Friedrich Nietzsche)
Femeia este o mâncare pentru zei, gătită de diavoli. (William Shakespeare)
Femeile sunt creaturi menite să fie iubite, nu înţelese. (Oscar Wilde)
Femeia este capodopera lui Dumnezeu; mai ales când îl are pe dracul în ea. (Alphonse Allais)
Femeia este o fecioară… alternativă. (Costel Zăgan)
Femeia este un cadou care te alege. (Georges Brassens)
Femeia-i un zar. (Aurel Dumitraşcu)
Femeia este o hoaţă, o speculantă, un parazit. (Giovanni Papini)
Femeia este un animal cu păr lung şi idei scurte. (Arthur Schopenhauer)
Femeia este două mâini lucrătoare şi o maşină de făcut copii. (George Călinescu)

Bravo băieţi. Şi ca să ne ajutăm puţin sa ne creeam un stereotip al femei perfecte , vă invit să asculaţi melodia următoare ( ignoraţi videoclipul, nu am găsit variantă mai bună a melodiei 🙂 ). Enjoy şi numai bine.

P.S. : Fetelor , încercaţi să înţelegeţi că nu sunt misogin. Eu vă iubesc pe toate 😉
P.S.1 : Vreau şi păreri din partea ambelor sexe 😀

Visele’s ciudate frate…

confuzOk să-mi explice şi mie cineva, că sunt tare confuz. Ce logică are să visezi baiatul pe care îl urăşti cel mai mult , baiatul care-l dispreţuieşti cel mai mult , fata pe care o dispreţuieşti cel mai mult şi în loc de fata pe care o urăşti cel mai mult , pe fata care o iubesc cel mai mult? Şi toţi împreună.
It doesn’t make any sense.

De ce am visat că am mers să caut un prieten bun într-un loc în care de fapt locuia un om pe care-l dispreţuiesc, şi unde în realitate aş ştii că nu ar avea ce să caute? De ce persoana pe care o dispreţuiam, se pare că avea apartamentul de la o persoană pe care Citește în continuare

Din analele internetului…

Hoinăream azi, într-un exces de plictiseală, pe diferite site-uri care mai de care mai porno, gen de-astea hi5, bascalie.ro, tagged.com, şi mă minunam de ce chiept fac păsărelele astea mici de treişpe, paişpe ani şi nu înţeleg cum. Port-ţâţar cu puş-up nu aveau, de ele nu ţineau ridicate, pur şi simplu erau aşa… lăsate în vânt, de izbelişte de parcă ar fi ceva normal că sunt atât de enormous. Ce mănâncă, taţilor, aiste fetişcane ? Să te uiţi şi să te minunezi şi nu alta.

Dar nu despre asta vroiam să vorbesc. Cum-necum ajung pe un site cu fantezii sexoase (ce? eu nu am fantezii sexoase proprii aşa că împrumut de la alţii – m-am scos). Ei, şi cum căutam eu pe acolo cu ochii cât cepele şi încercând să mă pun în pchielea personajului – ptiuuu drace, ce-mi mai bătea corasonu’, de zici că bătea baba moşu că l-a prins masturbându-se – dau peste unu, care va să zică are o fantezie, care eu să mor de o înţeleg.

Şi zice cam aşa : „Fantezia mea este sa satisfac oral o femeie in perioada menstruala, esti interesata?”
Apoi incheia cu „Iti doresc o viata minunata si un covor de flori sa ti se astearna in cale”.
Probabil că mă-sa l-a învăţat că trebuie să fie întotdeauna respectuos cu femeile…
Ce nu inţeleg eu e, de ce ‘mnezu, ar vrea cineva să fie atât de scârbos. Înţeleg să se întample normal, dar să cunnilimbeşti sânjele ăla ? Bleaah !!!
Sunt convins că tipul nu a reuşit să-şi satisfacă fantezia aia, numai dacă nu cumva a găsit o muiere la fel de bolnavă ca el, pentru că omu’ cu siguranţă nu mai are toţi neuronii în tărtăcuţa aia deja plină de tărâţe.
Gata, nu mai caut fantezii, că mi s-a scârbit.

Not feel like in the mood !!!

De ce ceva zile încoa , câţiva prieteni mă tot întreabă de ce nu mai scriu pe blog.
Nu ştiu ce să le zic ! Că nu mai am frustrări , că am mai făcut nimic şi nu mai am ce povesti, că m-am plictisit să scriu pe blog ?

Well no… I just not feel like in the mood to write.
Zilele astea au fost destul de aiurea pentru mine. Deşi am făcut multe lucruci pentru care îmi vine să sar în sus de bucurie sau s-au întâmplat chestii plictisitoare, nu mă simt în stare să scriu despre ele pentru simplu fapt că mă simt aiurea. Mama se simte rău, zilele în facultate îmi sunt numărate, mă cert cu prietenii, nu mă simt capabil să duc un lucru la bun sfârşit şi mai presus de toate i feel lonely.

Da sunt iar într-o pasă proastă. Dar ăsta nu e neapărat un lucru rău. Pentru că de fiecare dată când mă simt ca dracu, ajung să reflectez asupra vieţii mele de căcat. Nu e ca şi cum mi-aş plânge de milă.

Zilele astea un fost bun prieten mi-a zis că eu toată viaţa am fost un milog. Şi că probabil aşa o să rămân şi de acum încolo. Am profitat destul de mult de pe urma atitudinii ăsteia şi nu mi-au făcut bine. Drept dovadă, încep să îmi îndepărtez prietenii şi pe cei care aveau încredere în mine.
Într-un moment de egoism, ce mi-a scăpat fără să vreau mi-am zis: „Hell with them. Prietenii vin şi pleacă. Dacă îi pierd pe ei , alţii noi în schimb o să îmi fac.”
Dar nu e chiar aşa uşor. Pentru că una e să pierzi prieteni şi alta e să pierzi prieteni adevăraţi.

Care e diferenţa dintre un prieten şi un prieten adevărat ?„, poate vă întrebaţi. Am făcut o mică comparaţie şi a iesit asta :

PRIETENII : Niciodată nu-ţi cer de măncare.
PRIETENII ADEVĂRAŢI: Din cauza lor nu mai ai mancare.

PRIETENII : Se adresează parinţilor tăi cu D-l/D-na
PRIETENII ADEVĂRAŢI: Se adresează parinţilor tăi cu TATA/MAMA

PRIETENII : Te vor scoate dintr-o belea si-ţi vor spune cu ce-ai greşit.
PRIETENII ADEVĂRAŢI: Se vor aseza lângă tine spunând „Futu-m-aş în gură … ce-am belit-o … da’ măcar a fost marfă :D!”

PRIETENII : Nu te-au văzut niciodată plângand.
PRIETENII ADEVĂRAŢI: Plâng alături de tine.

PRIETENII : Iţi împrumută chestii pentru câteva zile ca mai apoi sa ţi le dea/ceară înapoi.
PRIETENII ADEVĂRAŢI: Iţi ţin lucrurile atât de mult încât uită că erau ale tale/ Le ţi lucrurile atât de mult încât se fac că uită că sunt la tine.

PRIETENII : Cunosc cateva lucruri despre tine.
PRIETENII ADEVĂRAŢI: Ar putea sa scrie o carte despre tine numai cu citatele tale.

PRIETENII : Te vor lăsa în urmă dacă aşa a făcut şi restu lumii.
PRIETENII ADEVĂRAŢI: Vor lua tot restul lumii la capace pentru că te-a lăsat în urmă.

PRIETENII : Vor sta la uşa de la intrare.
PRIETENII ADEVĂRAŢI: Intră direct în casă şi spun „AM AJUNS ACASĂ!”

PRIETENII : Sunt pentru o periodă.
PRIETENII ADEVĂRAŢI: Sunt pe viaţă.

PRIETENII : Iţi vor lua băutura de la nas când vor crede că ai baut destul.
PRIETENII ADEVĂRAŢI: Se vor uita la tine cum te impiedici şi cazi peste scaune şi mese şi vor spune „Termină-ţi băi ce-ai de băut, ştii că nu-i frumos să irosim alcoolu’.”

PRIETENII : Te vor bârfi celor care te bârfesc pe tine.
PRIETENII ADEVĂRAŢI: Le vor rupe muia.

Şi pentru că sunt mai direct de felul meu o să dau şi câte un exemplu din fiecare.
PRIETEN : Roxana ( colegă la facultă )
PRIETEN ADEVĂRAT : Jerry ( fost-cel mai bun prieten ever )
De ce „fost” ? Pentru că we’re done. Am avut o mică ceartă, iniţial nesemnificativă care s-a încheiat scurt : „Beşi în pula mea mea! IGNORE!”

Vedeţi cât de simplu e ?
Aveţi voi altă părere ?

Când eram mici, copii naivi eram !

Când eram mic, mama îmi spunea să nu trag niciodată apa la toaletă înainte de a mă ridica pentru că „răcesc la poponeţ”. Şi pentru că mama ştia totul, normal, am crezut-o. Foarte mult timp m-am ferit să trag apa, aşezat pe vasul de toaletă, convins fiind că astfel nu voi fi în pericol de a „răci la poponeţ”.

Pe la 15 ani, fiind într-o zi la toaletă, aşezat, am întins mâna spre lanţ. În clipa în care degetele mele au atins metalul rece, am încremenit de spaimă: aproape că trezisem monstrul poponeţului îngropat în cine ştie ce adâncuri ! :-ss

Atunci, pentru prima dată în viaţa mea, am pus sub semnul întrebării ceea ce-mi spusese mama. Trebuia, o dată pentru totdeauna, să văd cât de vulnerabil îmi era fundul. Am tras apa. Nu s-a întamplat nimic. Nici măcar n-am strănutat. Eram eliberat!

Această păţanie, deşi stupidă, este simbolică.

Copii fiind, am fost învăţaţi multe lucruri greşite care ne-au limitat orizontul şi ne-au făcut vulnerabili. Ni s-a spus ce pot să facă băieţii şi fetiţele; am fost învăţaţi cum trebuie să urîm ţiganii , pentru că atunci când eram mici părinţi ne spuneau „Nu fă aia , că vine ţiganu şi te ia”, vorbe care au implantant în noi frica de ţigani şi tot odată scârba şi de fiecare dată când îi vedem nu ne putem abţine să nu zicem „Tu-vă-n gură de nespălaţi” ; am fost învăţaţi câţi bani sau ce trebuie să ai ca să fii respectabil;

Mintea noastră inocentă a fost burduşită cu judecăţi de valoare , temeri, statistici si asteptări care , ne-au retezat elanul şi ne-au făcut ferfeniţă respectul de sine.

„Nu-ţi croi traiul după prejudecăţi.

Lărgeşte-ţi orizontul pentru a cuprinde tot ceea ce-ţi oferă viaţa'”

Never Conform

Nu am reuşit niciodată să mă împac cu ideea ca unele persoane din jurul meu mă consideră o curvă de om. Marea mea problemă nu a fost legată de atitudinea mea ca om faţă de prieteni sau duşmani, ci de atitudinea mea faţă de persoana pe care o iubesc şi nu am avut niciodată curajul sa i-o spun.

De ce ?

De frică. De teama de a nu o pierde , de a nu o îndepărta de mine într-un moment în care gândul că o văd aproape în fiecare zi mă ajută să mă menţin pe linia de plutire şi la un nivel conştient de umanitate. Ea nu ştie că fără voia ei mă ajută să depăşesc momentele în care alţii ar crede că sunt screwed. Am adoptat o atitudine de retard în faţa ei , o atitudine de om demn de dispreţ de cele mai multe ori doar de dragul de a interacţiona , fie asta şi într-un mod mai neplăcut. Mi-a fost frică să recunosc ca ţin la ea , mi-a fost frică să îmi asum responsabilitatea de a exista doar o singură persoană pentru fiecare şi drept urmare am încercat să-mi concentrez sau să-mi dispersez sentimentele faţă de ea în relaţii care pentru mine nu înseamnă nimic.

Clişee-ul „În toate te văd numai pe tine” , o expresie care nu ar face o fată decât să catalogheze un băiat drept disperat, are totuşi dramul de adevăr care nu poate fi crezut ( riscul de a spune un adevăr şi de a nu te crede nimeni ).

Dar toate astea au un deznodământ , care mie personal mi-a dat satisfacţia de o înţelege pe ea şi de a căuta o modalitate de a scăpa de ideea că nu numărul relaţiilor contează, ci calitatea uneia. Îţi dă mai multă credibilitate.

Cineva îmi spunea că nu am noroc pentru că „Nu ai încercat niciodată în condiţii bune. Nimic ca lumea. Tu cu firea ta rebelă şi nestatornică.”  Da , poate aşa este. Lipsa de stabilitate a relaţiilor pe care o eman , nu mă face util într-o relaţie cu EA. Nu inspir încredere prin numărul relaţiilor pe care le-am avut şi nu dau impresia de fidelitate.  Nu am dat impresia, dar e singura căreia i-am fost fidel.  Impresia de infidelitate care se pare că o lăsam de înţeles de la sine , mă făcea să par un mincinos. I-am jurat că n-o să o mint şi m-am ţinut de cuvânt. Partea în care am greşit a fost când mi-am demonstrat-o doar mie. EA trebuia să cea căreia trebuia să-i demonstrez. Nu am sperat decât să reuşesc să găsesc un moment în care ea să stea să mă asculte până la sfârşit. Încă aştept acel moment , dar când acel moment va veni mai rămâne şi domnstrarea credibilităţii.

Ce am mai învăţat ?

Am mai învăţat că nu trebuie sa faci lucruri majore , ba chiar din contră…trebuie să te prinzi de cele mai mici lucruri care aparent par nesemnificative. Azi am făcut lucrul acesta fără să îmi dau seama şi am avut o surpriză plăcută. Dacă aş reuşi să îi demonstrez că merit , dacă aş reusi să o fac să mă înţeleagă. Şi dacă îmi aduc aminte de trecut , a fost totul frumos până când … până când ce s-a întamplat.

Dar o să fac tot ce îmi stă în putinţă , o să-i demonstrez , o să îi arăt că merit , o să îi arăt că o iubesc (şi cine ştie , poate o să depăşesc şi frica de a-i zice) … dar cu toate astea , oare o să aibă răbdare să mă asculte şi să mă creadă. O vreau alături de mine. Nu mă pot gândi la altceva.

„O văd şi azi,

O văd şi mâine,

Dorinţa-i tot mai mare,

S-o ţin în braţe,

Să-i sărut ochii,

Să fiu de ea în stare.”

Nu îmi rămâne decât să nu mai aştept nici un moment. Viaţa e plină de riscuri.  Râzând, risc să par nebun, plângând risc să par sentimental, arătându-mi sentimentele, risc să ma arăt pe mine însumi, sperând risc să disper , încercând măcar, risc să dau greş. Dar dacă nu risc nimic ? Dacă nu risc nimic , nu FAC nimic , nu AM nimic ,  SUNT un nimic.

Aleg să risc.