Archive for the ‘Momente in viata’ Category

Alcoolul nu te strică , te ajută…

Miercuri seara iar am făcut-o de-o oaie, da de data asta a fost de aia mare şi creaţă, mioriţă bucălai de care are Jiji sus la stână de se întreţine iernile cu ea.
Şi care va să zică iar am turnat în mine ca prostu’ fără să’mi dau seama, că doar trebuia să beşteluiesc bine creierii ( că eu are mai mulţi mărunţi şi nu unu mare ca tot omu ) mei uscaţi. Nu ştiu dacă am băut de fericire sau de nervi,însă din câte mi-au povestit guşterii că m-am alcoolizat bine.

Dar să-ncepem cu-nceputul. Ajung în No Name , care este clubul meu de suflăt şi văz un pâlc de pipălşi cunoscuţi şi necunoscuţi, pe care oricum i-am cunoscut şi i-am şi uitat până am plecat. Era rost de distracţie ca de fiecare dată, numa că de data asta am zis că înainte să analizez situaţiunea.
Aham ! Cârd de rândunele la doişpe ă’clock în orice poziţie m-aş fi uitat, cireadă de gujbeţi roiau în jurul lor. Eu cu ai mei , ei cu ai lor şi cu ai mei. Şi dau de prima sticlă de bere. Nu m-am putut abţine să nu dau curs pariului de a o da peste cap într-un minut. Am acceptat deşi ştiam că nu o să continuăm bine :d

Purced spre a doua şi a 3-a bere şi pentru că deja mă simţeam de parcă aş fi băut apă , m-am înfipt în sticla de uişchi din care am început să sug ca la ţâţa mamii. Şi fu bun pană nu-mi mai amintesc. Dar pentru asta îs buni prietenii , să-ţi aducă aminte a doua zi.

Lumea spune că prin cameră ba am început să fac pe Tarzan şi să mă învârt cu camera, ba că mă credeam Mirciulică Badea şi încercam să fac şpagatu pe doua scaune, că mă apucasem să dau ordine la portarii de prin Complex, ba că câte şi mai câte. Eu baiat cu bun simţ nu am recunoscut nimic, ţinând morţiş să demonstrez că nu sunt un depravat. Dar am putut, vă întrebaţi ? Normal că nu.

Un lucru bun însă mi-am dat seama. Alcoolul nu te strică , te ajută… Adică te face mai deştept.
Ştiu că dacă te alcoolizezi cu cantităţi industriale, alcool devine un fel de Jack the Ripper şi îţi omoară celulele creierului, începând cu alea mai leneşe şi mai miserupiste… şi dacă le omoară pe alea leneşe întai rămân alea cu caracter, celulele dăştepte din creier. De aia probabil cineva mi-a dat un sfat: „Când te apuci să bei, în momentul în care crezi că eşti mai deştept ca alţii şi filosofezi de zor, e semn că trebuie să te opreşti din băut”. Trebuie să mă opresc pentru că înseamnă că celulele leneşe au murit şi amu am mintea mai sprintenă si mai mare.

Deci se recomandă consumul regulat de alcool în cantităţi industriale. Beţi copii ca să vă faceţi deştepţi

Anunțuri

Moments of happiness

She’s comming.

O sa fie aici pentru o zi.

O s-o revăd şi o s-o pot ţine în braţe în sfârşit.

Mi-a fost atât de dor de ea. :X

Protejat: Sesiune de frustrări

Acest conținut este protejat cu parolă. Pentru a-l vizualiza te rog să introduci parola mai jos:

Cafe Deko iz in town

Deci merg la Cafe Deko. Astă seară este una monumentală. E seara în care eu şi al meu coleg de cameră Băşinel devenim oameni frate. Deci intrăm în rândul umanităţii.
ev210Am făcut rezervări , ne-am pregătit sufleteşte şi ne-am chemat cu noi şi două domniţe să ne ţină companie. Trăiască-ne nouă Timeea şi Ancuţa. Nu fraţilor , nu îs date-urile noastre, sunt doar două puicuţe care sau oferit să ne însoţească.
Cel mai probabil o să fie rost şi de o beută, alcooalele fie cu noi. Promit să încerc să nu fiu în centrul atenţiei. Nu vreau să-l ştiu pe Teo vărsându-şi amarul pe mine. I’m kindah afraid să fiu luat la pulă , iar problema nu e la el, e la noi. O să fim nevoiţi să stăm cuminţi, so help us GOD 😀

Be back soon with details after show 😀

Sentiment numit „Plictis”

De ce se plictiseşte lumea ?
Tot stau şi mă întreb cum ar fi lumea fără plictiseală? Am face lucrurile care ne plac, tot timpul.
O tanti doctoriţă de sentimente, adică d’asta, pisăloagă, îmi zicea mai ieri că „plictiseala e reseimţită ca o lipsă de sentimente”.
Lipsă de sentimente my ass. Eu devin mai sentimental atunci când mă plictisesc şi sunt sigur că mulţi dintre voi la fel faceţi. Am şi explicaţia plauzibilă: Când te plictiseşti ai timp să te gândeşti la toate căcaturile din viaţă, la tot ce te amăgeşte şi te face să te simţi like a crappy head, la tot ce te face să tresari, la tot ce te excită, la tot ce-ţi aduce un zâmbet pe faţă.

Oricum nu aş vedea rostul vieţii fără plictiseală. Aşa suntem noi. Ne-am născut plictisiţi, trăim plictisiţi şi o să murim de plictiseală. Suntem un neam de plictisiţi.

Până şi postul ăsta tot din plictiseală l-am scris. M-am săturat azi toată ziua să alerg după ai lu’ Gândăceanu’ (care btw, şi-au scos trupele noi din OO). Ăştia de ce nu se plictisesc niciodată să mă calce pe nervi. Au început să umble peste tot, parcă nu le mai ajungea pe unde umblau până acum. Au devenit exploratori, îşi extid teritoriul exact când eram pregătit să cred că am câştigat prima bătălie.

Dacă nu o să mai scriu pe blog, nu o să fie de la plictiseală… o să fie din cauză că mi-au ros gândăceştii deştele. ‘Arză-v-ar focu de lighioane…

End of conţed

Deci m-am întors în sfârşit din conţed cu o grămadă de întâmplări , care mai de care mai şugubeţe şi mai interesante.
Adunai într-o agendă un plan de idei – că la câte se întâmplară , Skaraoski le-ar fii ţinut minte – şi cum reuşesc să mă trezesc mă apuc şi povestesc.
Am de uploadat poze şi filmuleţe, toate numa una şi una.
Stei put, că revin numa decât.

Not feel like in the mood !!!

De ce ceva zile încoa , câţiva prieteni mă tot întreabă de ce nu mai scriu pe blog.
Nu ştiu ce să le zic ! Că nu mai am frustrări , că am mai făcut nimic şi nu mai am ce povesti, că m-am plictisit să scriu pe blog ?

Well no… I just not feel like in the mood to write.
Zilele astea au fost destul de aiurea pentru mine. Deşi am făcut multe lucruci pentru care îmi vine să sar în sus de bucurie sau s-au întâmplat chestii plictisitoare, nu mă simt în stare să scriu despre ele pentru simplu fapt că mă simt aiurea. Mama se simte rău, zilele în facultate îmi sunt numărate, mă cert cu prietenii, nu mă simt capabil să duc un lucru la bun sfârşit şi mai presus de toate i feel lonely.

Da sunt iar într-o pasă proastă. Dar ăsta nu e neapărat un lucru rău. Pentru că de fiecare dată când mă simt ca dracu, ajung să reflectez asupra vieţii mele de căcat. Nu e ca şi cum mi-aş plânge de milă.

Zilele astea un fost bun prieten mi-a zis că eu toată viaţa am fost un milog. Şi că probabil aşa o să rămân şi de acum încolo. Am profitat destul de mult de pe urma atitudinii ăsteia şi nu mi-au făcut bine. Drept dovadă, încep să îmi îndepărtez prietenii şi pe cei care aveau încredere în mine.
Într-un moment de egoism, ce mi-a scăpat fără să vreau mi-am zis: „Hell with them. Prietenii vin şi pleacă. Dacă îi pierd pe ei , alţii noi în schimb o să îmi fac.”
Dar nu e chiar aşa uşor. Pentru că una e să pierzi prieteni şi alta e să pierzi prieteni adevăraţi.

Care e diferenţa dintre un prieten şi un prieten adevărat ?„, poate vă întrebaţi. Am făcut o mică comparaţie şi a iesit asta :

PRIETENII : Niciodată nu-ţi cer de măncare.
PRIETENII ADEVĂRAŢI: Din cauza lor nu mai ai mancare.

PRIETENII : Se adresează parinţilor tăi cu D-l/D-na
PRIETENII ADEVĂRAŢI: Se adresează parinţilor tăi cu TATA/MAMA

PRIETENII : Te vor scoate dintr-o belea si-ţi vor spune cu ce-ai greşit.
PRIETENII ADEVĂRAŢI: Se vor aseza lângă tine spunând „Futu-m-aş în gură … ce-am belit-o … da’ măcar a fost marfă :D!”

PRIETENII : Nu te-au văzut niciodată plângand.
PRIETENII ADEVĂRAŢI: Plâng alături de tine.

PRIETENII : Iţi împrumută chestii pentru câteva zile ca mai apoi sa ţi le dea/ceară înapoi.
PRIETENII ADEVĂRAŢI: Iţi ţin lucrurile atât de mult încât uită că erau ale tale/ Le ţi lucrurile atât de mult încât se fac că uită că sunt la tine.

PRIETENII : Cunosc cateva lucruri despre tine.
PRIETENII ADEVĂRAŢI: Ar putea sa scrie o carte despre tine numai cu citatele tale.

PRIETENII : Te vor lăsa în urmă dacă aşa a făcut şi restu lumii.
PRIETENII ADEVĂRAŢI: Vor lua tot restul lumii la capace pentru că te-a lăsat în urmă.

PRIETENII : Vor sta la uşa de la intrare.
PRIETENII ADEVĂRAŢI: Intră direct în casă şi spun „AM AJUNS ACASĂ!”

PRIETENII : Sunt pentru o periodă.
PRIETENII ADEVĂRAŢI: Sunt pe viaţă.

PRIETENII : Iţi vor lua băutura de la nas când vor crede că ai baut destul.
PRIETENII ADEVĂRAŢI: Se vor uita la tine cum te impiedici şi cazi peste scaune şi mese şi vor spune „Termină-ţi băi ce-ai de băut, ştii că nu-i frumos să irosim alcoolu’.”

PRIETENII : Te vor bârfi celor care te bârfesc pe tine.
PRIETENII ADEVĂRAŢI: Le vor rupe muia.

Şi pentru că sunt mai direct de felul meu o să dau şi câte un exemplu din fiecare.
PRIETEN : Roxana ( colegă la facultă )
PRIETEN ADEVĂRAT : Jerry ( fost-cel mai bun prieten ever )
De ce „fost” ? Pentru că we’re done. Am avut o mică ceartă, iniţial nesemnificativă care s-a încheiat scurt : „Beşi în pula mea mea! IGNORE!”

Vedeţi cât de simplu e ?
Aveţi voi altă părere ?