Hello, Goodbye: Offsite Redirect Upgrade (via WordPress.com News)

De câteva zile m-am apucat să citesc newsletter-ul de la wordpress, în speranţa că voi afla lucruri ce ar putea să mă intereseze şi pe mine, pe viitor.

Unul dintre cele mai interesante posturi a fost acesta şi face referire la faptul ca în sfârşit poţi să îţi muţi tot contentul de pe blog-ul tău de pe wordpress.com pe o platforma WP instalată pe server-ul propriu.
Este una dintre cele mai bune veşti pe care le-am primit în ultimul timp , având in vedere că sunt pe cale să îmi achiziţionez domeniul propriu şi să mă mut , başca , în lumea mea , fără restricţii.

Ar fi fost un adevărat pain in the ass să stau sa copiez fiecare post si categorie în parte , având în vedere ca nici măcar nu aveam posibilitatea de a salva o bază de date.

Anyway , now i’m happy 🙂 I finally can do my work better, with a higher quality

"You say goodbye, I say hello." – The Beatles Needless to say, we hope you never want to leave WordPress.com. But, should the day arrive that you decide to strike out on your own and set up a self-hosted WordPress blog with the free, open source WordPress software available at WordPress.org, we've got you covered with our new Offsite Redirect upgrade. Imagine you've decided to make the move, have exported your content from your wordpress.com blog … Read More

via WordPress.com News

O revenire sau mai bine stau in banca mea… ?

Puţini sunt cei care mi-au cerut în ultimul timp să mai scriu din când în când câte un post, pentru ca s-au săturat să citească over and over aceleasi post-uri.

Să vedem ce spun şi sondajele.

Ascultaţi aici până vă hotărâţi 😛

Solidaritatea – un „must” sau o obligatie

Vorbeam zilele astea despre ceea ce inseamna solidaritatea. Si aici ma refer la adevarata solidaritate dintre doua persoana.

Nu reusesc insa sa imi dau seama daca pentru unii este o necesitate sau o obligatie. De ce zic asta? Pentru ca nu ca am simtit ambele situati pe pielea mea. M-am simtit obligat sa fiu solidar cu cineva pe care nu aveam la inima, doar pentru a ajuta la aproprierea dintre doua, sa le zicem, organizatii. Si pentru ce ? Pentru ca aceea persoana sa isi scoata la iveala orgoliile si frustrarile propri, urmarindu-si interesele individuale si nu comune a celor pe care ii reprezinta ?

In momentul acela mi-am dat seama ca nu luptam impreuna pentru binele tuturor, ci luptam separat. Poate nu va prindeti la ce ma refer.

Prin definitie solidaratea este un sentiment prin care oamenii sunt determinati sa isi acorde ajutor reciproc, nu de a primi ajutor fara a intoarce favoarea. Personal ii consider pe acestia niste oameni tristi, fara ideal, fara o directie. Genul de oameni cu nasul pe sus, niste gunoaie de oameni.

Sa-si dea doua palme cei care se incadreaza in aceasta categorie.

Ferice de cei ca mine, acel gen de oameni care inca mai cred ca solidaritatea inseamna uniune, scopuri comune. Intram cu toti in acelasi razboi.

Ne mancam de vii, pentru ca asa ne place, ne batem cu pumnii in piept pentru a ne sustine cauza si la urma, in loc sa ajunge la un consens, ajugem sa fim niste oameni tristi. Conceptiile diferinte intr-o „alianta” sunt constructive atata timp cat pana la urma sa ajunge la o idee comuna, consensul de care ziceam mai devreme. Din pacate multi nu au reusit sa deprinda abilitatea asta.

Ce sa cred atunci ?

Ca nu mai avem idealuri ? Nu mai avem valori comune ?

Ce se intampla cu voi oamenilor ? Reveni-ti-va

Provident … in spatele fiecarui imprumutat este un camatar

Ramas din nou fara bani , vorbeam zilele trecute cum facem noi ca studenti sa imprumutam niste bani. Bine , initial ideea era de credit. Si vrand nevrand am ajuns la a discuta despre PROVIDENT.

Personal eu consider ca astia de la provident sunt niste camatari legali. Genul de oameni care vin si iti sparg capul daca nu le dai banii la timp , dar ei nu sunt vinovati cu nimic. Scrie in contract :))

Ei , ieri am auzit alta varianta. Ca asa-zisii camatari legali, sunt de fapt niste babute trimise de provident sa recupereze banii. Nu am apucat sa vad una , dar nu stiu de ce am proasta impresie ca m-ar fi amuzat ideea.

Normal, ca noua lipsindu-ne o doaga, ne-am luat tripuri de genul : „daca imprumutam bani de la astia si vine babuta si ne alearga cu sataru?” , „daca ar babuta proteza de fier ruginita si ne musca de nici antitetanosul nu ne mai scapa de la moarte”. Mnoah , oameni dobitoci , batuti in cap , cretini , fara nici o noima. Asa suntem noi cand nu avem bani.

Amuzant mi s-a parut si clipul de mai jos, celebrul filmulet cu Fane Trotil care a castigat grad spoof-ul din 2008 ( un eveniment care premiaza creativitatea in a parodia reclame ).

ENJOY.

Incetul cu incetul …

„MAXIM AM SPUS !” , vorba reclamei de la Vodafoame.

Sunt convins ca multi s-au intrebat de ce nu mai scriu pe blog.
Raspunsul este simplu : „Nu am nici cea mai vaga idee”. S-a intamplat cam asa, azi am scris a doua zi am uitat sa mai scriu, a treia zi am fost prea ocupat sa imi aduc aminte de blog si incetul cu incetul l-am lasat in paragina.
Normal ca nu s-a putut termina totul asa de usor. Incepusera sa ma intrebe prieteni si nu numai, de ce nu mai scriu pe blog. Abia atunci mi-am dat seama ca am si cititori fideli, care ma citesc de placere, nu doar din intamplare.

Azi am dat de o bloggerita de Moldavia ( asta de dinainte de Prut ) , pe numele ei de scena Dida pentru care facui o pasiune, da nu cum va ganditi voi, ci cum ma gandesc eu ( si nu mai gandesc porno in ultimul timp … ). Am zis ca daca tot o citeam inainte si ea a inceput sa ma citeasca abia acum sa aiba si ea ce carcoti, asa ca m-am decis sa ma intorc „on stage”.

Pentru moment o sa lucru la customizare, pentru ca blogul asta are nevoie serioasa de o operatie estetica. O sa am nevoie de pareri din partea voastra. Ce ar trebui schimbat , ce ar trebui pastrat ?